Am avut o copilărie colorată, aș zice. Cu haine mirosind a ger, o casă curată și mama care strângea mereu după noi și ne certa că nu păstrăm curățenia.
Deși eram mică, îmi amintesc cum părinții mei făceau săpun acasă. Mama îl dădea pe răzătoare și îl punea la spălat. Făcând saltul către ziua de azi, încerc să îmi dau seama de unde aveau părinții noștri atâta timp. Sunt multe zile în care mi-aș dori să avem și noi luxul acesta: timp să ne bucurăm cu copiii de momentele faine, timp să facem totul în casă, de la pâine, bulion și zacuscă delicioasă, până la murături și prăjituri… timp să fim, fără să încercăm să fim perfecți. Nimeni nu e.
Și uite așa, 20 și ceva de ani mai târziu, iată-mă părinte, desigur, cu nevoia de ordine moștenită de la mama, încercând să înțeleg de ce puiul de om nu pricepe că trebuie să PUNĂ LUCRURILE LA LOCUL LOR. Înainte de copii, făceam curățenie în weekend și mă ajuta să îmi pun gândurile în ordine odată cu casa. Apoi am văzut cum un mititel adorabil poate întoarce o casă cu susul în jos în maximum 10 minute.
Primele ieșiri ale crăiței mici după ploaie mi-au întins nervii, la propriu. Mă întrebam mereu: oare ce zic ceilalți părinți? Parcă doar fiica mea lua toate bălțile la rând, plină din cap până în picioare de noroi. Și, Doamne, cât am mai cicălit-o. Și mai interesante erau zilele în care venea mama în vizită: simțeam o presiune incredibilă. Știam cumva că are așteptări: ar fi vrut ca cea mică să înțeleagă că nu e voie să te murdărești și să calci în baltă, iar asta mă făcea să simt că dau greș ca părinte. Cred că e unul dintre lucrurile despre care vorbim prea puțin astăzi: când devii părinte, nu încetezi să fii copilul cuiva. Când părinții (actualii bunici) intră pe ușă, uneori redevin Alex mică și redeschid cutiuța cu sentimente pe care le aveam atunci. Mi-a luat foarte mult timp să înțeleg ce mi se întâmplă și de ce. Mi-a luat și mai mult să gestionez momentele astea, și încă sunt zile în care Alex mică pare să câștige unele bătălii.
Revenind la baltă, la copii și la copilul interior: pe cât de chinuitor a fost la început, pentru că îmi doream să rămână curată, dar și sănătoasă (unele bălți au fost și degustate), am învățat cu timpul să las bucuria copilului din acel moment să câștige. Hainele se vor spăla, există foarte multe variante de detergent sau înălbitor care vor scoate petele, dar fetița crăiță va ține mereu minte că mama era prost dispusă și nu o lăsa să se joace așa cum și-ar fi dorit.
Așa că, în ultimii ani, balta a câștigat. Și cred că și eu odată cu ea.
Imi place tare mult cum ai scris ! Odată cu complectarea acestui chestionar te încurajez să scrii … mult frumos și la fel de profund ! 😘
Mulțumesc din suflet! Mă bucur că ți-a plăcut! Te îmbrățisez tare 🥹