Cum reușesc mamele să-și găsească timp după ce apar copiii? Mi se pare că sună artificial să „găsești“ timp. Ar fi grozav să faci ordine în haine și să dai peste vreo 10 minute, cum dai peste 10 lei uitați într-o jachetă.
Răspunsul cel mai sincer, cel puțin din punctul meu de vedere: nu găsești timp, ci ți-l faci.
Să vă povestesc din grădina crăițelor:
Odată cu apariția copiilor, a venit și magia lucrurilor pe care le-am făcut pentru prima dată. Devenisem mama cuiva pentru prima dată, alăptasem pentru prima dată, iar după ce puiul a mai crescut, îl curățasem pentru prima dată de noroiul din bălți (și apoi în repetate rânduri). Nu aș fi vrut să ratez niciun moment și nici nu cred că am ratat vreunul. Puiul papa primul, eu abia dacă reușeam printre treburile zilnice. Nu mai vorbim de odihnă. Și nu pentru că nu mi s-ar fi oferit ajutorul: soțul meu a fost implicat mereu, doar e și el părintele copiilor, iar mama la fel, atunci când a fost nevoie. Însă am considerat că e datoria mea, a mamei, să fac totul singură, să dețin controlul, să mă asigur că totul merge exact cum credeam eu că trebuie.
Am realizat la un moment dat că sunt epuizată, că nu reușesc să recuperez somnul de care aș avea nevoie și că, dacă nu iau măsuri, toată starea mea se va răsfrânge asupra bunăstării familiei.
Ce am făcut: am ales să discut despre ce simt, ca să reușesc să identific cum aș putea avea mai multă grijă de mine. Nu a fost o schimbare bruscă, ci mici victorii:
- să merg singură la Lidl, pentru mici cumpărături (mi s-a părut un vis împlinit, mai ales în perioada în care alăptam și copiii erau mici)
- să merg o dată pe lună la o întâlnire tare dragă mie, cu alte mame
- să nu fac neapărat curățenie în clipa în care a căzut o firimitură pe jos (da, știu că pare exagerat, dar asta se întâmpla)
Mi-a folosit enorm să știu că e ok: pot face mai târziu, sau mâine, nu se întâmplă nimic.
Și un lucru care cred că e foarte important, pe lângă prioritizarea timpului pentru mine: îmbunătățirea relației cu mine. Este un subiect la care vreau neapărat să revin mai pe larg, dar deocamdată am ales să fiu mai blândă cu mine, chiar și în gânduri, să îmi dau voie să greșesc, dar și să petrec 10 minute citind în loc să dau cu aspiratorul, pentru că simt că în momentul acela asta am nevoie.
E una dintre lecțiile pe care țin să le învețe și copiii: să se prețuiască și să își facă mereu timp pentru ei și pentru micile lor plăceri.
Nu, nu am găsit timp. Mi l-am făcut, câte 10 minute, cu o carte în loc de aspirator.